Hei,
Nu e usor in viata sa faci recomandari. Dovada este chiar faptul ca nu v-am mai scris de multa vreme. Regret mult acest lucru.
Insa astazi va voi recomanda trei doamne care canta frumos. Trei ipostaze, practic, ale aceluiasi fenomen: tinere care compun, inregistreaza si lanseaza muzica moderna. Este un fenomen in crestere pe plan mondial, tocmai acum, in criza.
Chiar si la noi se intampla asta. Recent am fost la un concert-concurs de muzici metalice. Chiar si in fortareata de nezdruncinat a distorsului ofticat trubadurele gingase au patruns masiv. Aproape ca nu mai vezi formatie care sa nu aiba la voce o vocalista. Ceea ce, fireste, este fantastic. Nu ca n-ar fi fost fantastic si daca barbatii ar fi continuat sa ne cante din guritele lor de aur. Doamne Fereste!
Revin: St. Vincent, My Brightest Diamond si Tune Yards, adica trei doamne sau formatii conduse de doamne, toate scotand abume mai mult sau mai putin recent in acest an.
1. St. Vincent – “Strange Mercy”. Am amintit de ea acum ceva vreme, dar trebuie sa detaliez un pic pic pic. Este o tanara din America, poliinstrumentista. A cantat la un moment dat cu marele Sufjan Stevens. Este frumoasa de te face sa rosesti si sa vrei sa o saruti pe nas. Se numeste, de fapt, Annie Erin Clark.
Ati avut in copilarie o verisoara mai mare de care sa fiti indragostit lulea? Stia verisoara ca o iubiti cu patos? Radea de dumeavoastra sarcastic? Era superba? Chiar si atunci cand v-a aruncat hamsterul favorit pe geam, de la etajul sapte, zambind sagalnic, fara nicio clipire? Nu? Nici eu nu am avut parte de asa ceva, dar artista asta cam asa este. La fel si discul ei. Trebuie cumparat si ascultat urgent, ca sa va sperie cu atacuri de panica, anxietate si alte lucruri oribile impachetate sublim si contemporan intr-o muzica sexy sexy sexy sexy.
2. My Brightest Diamond – “All things will unwind”. My Brightest Diamond este o formatie condusa de Shara Worden. Tot poliinstrumentista. Si, daca madame Clark era verisoara frumoasa si rea, Shara Worden este un fel de verisoara lui Sufjan Stevens – a cantat cu el ca backing vocal. Numele ei mai este legat de artisti precum Awry, The Decemberists si Clogs.
Discul te duce cu gandul la pajistiti frumoase, la zilele glorioase in care Pamantul canta “Aleluia”. La fel ca si artista, muzica are ceva clasic, silentios si acustic. Ca o femeie cu coc si cu maini sanatoase care gateste scump si face prajituri elegante dar complicate, My Brightest Diamond pare initial ca nu te atrage deloc. Dar iti dai seama apoi ca urmaresti de o ora, intr-o tacere perfecta si odihnitoare, cum femeia asta framanta un aluat fraged si frumos mirositor. Si te vrajeste iremediabil si te gandesti, cand fazanul cu coacaze e gata, scos din cuptor : “Mai nene, eu nu eram cu prostii d’astea”.
Important este, cum ii place unui amic sa i se spuna, a se ascuta discul in mod repetat si fara patos, pentru ca incet-incet se va insinua in casa dumneavostra. Nu stiu sa explic foarte clar de ce, dar se va insinua si in bucatarie. Incercati dimineata muzica asta, la o paine cu gem si o cafea. Mama-mama cum va fi.
3. Tune Yards – “Who Kill”. Tune Yards este Merrill Garbus, nascuta in New England. Este verisoara perfecta, un fel de var, de fapt. Cu ea ai vrea sa fii mereu: rade tare, cu pofta, e matahaloasa, alearga, e rezistenta. Te pune jos cu un singur pumn, dar prefera sa se ocupe de altii, ca ii esti simpatic. Te si duce in carca, fara sa oboseasca. Iti vine sa o tragi de obraji, sa o bati pe spinare, si sa o pupi fara stop. Ea te-a invatat sa fumezi fara sa te vada parintii.
La fel e si muzica ei: pleaca de la bluzachele zdravan si reuseste, cu o toba pusa pe repeat, cu niste ukulele (sau cu o ukulea, cum e corect?), cu un saxofon si cu o voce baietoasa, sa te faca sa te batai energic si sa mimezi penibil cantatul la diverse instrumente. Cum asculti mai atent, iti dai seama ca tipa asta blonda cu umeri puternici e un foarte foarte mare muzician si ca poate fi si ludica si grava cu aceeasi naturalete si maiestrie. Daca ar fi sa o vad intr-un concert, m-as uita non stop la ea, fermecat, razand ca prostu’ si as urla in continuu unele dintre cele mai nastrusnice si inofensive versuri de refren din lume: “Your power, Inside, It rocks me like a lullaby”.
Discul trebuie adus acasa, neaparat, sa nu avem vorbe!
Gata, la revedere!
Cristian Fierbinteanu
Tagged in: album, cristian fierbinteanu, cronica, My Brightest Diamond, St. Vincent, strange mercy, Tune Yards
