Scriu aceasta recenzie ascultand in casti Iron and Wine, dupa care voi asculta o piesa Urma, dupa care voi pune si un “Nobody’s Wife”, inainte sa se termine am sa pun repede si un Disturbed si voi incheia apoteotic pe Deep Purple. Este, daca vreti, ca o reactie normala a organismului atunci cand raceste sa bage un ceai de tei, unul de menta, un paracetamol, un nurofen plus si sa isi faca si o frectie cu spirt doar doar isi revine repede si nu face gripa.
Pe principiul cei din urma vor fi cei dintai si alte zicale neaose carora taximetristul care m-a dus la Control Day Out nu le gasea intelesul [simpatic om, filosof asa un pic, i-am lasat un bacsis generos pentru umor] cei pusi in josul afisului au urcat pe scena primii, cu jumatate de ora intarziere.
Doua ore mai tarziu ne-am bucurat ca s-au suit cu greu pe scena, pentru ca daca incepeau la noua, probabil isi terminau discografia pana cand a aparut marele, inegalabilul si mult asteptatul Ian Brown.
Acum, nu am nimic cu baietii de la Suie Paparude. Sunt printre cei mai vechi in “industria” muzicala romaneasca. Ce au facut pana acum au facut bine. Dar exista cateodata niste momente cand trebuie sa inveti sa ai masura. Cum ar fi atunci cand ai in fata vreo 3.000 de oameni care nu misca un deget sa te cheme la vreun bis. Si probabil ca cei trei nu stiu povestea cu baiatul care a strigat “Lupul!”, daca spui de cinci ori ca acum canti ultima piesa, atunci ar fi cazul ca una dintre ele chiar sa fie ultima. Cu privire la setlist…nu are rost sa il insir, il stiti deja, este acelasi. Am ascultat totusi si o promisiune, o piesa noua care, stupoare, seamana destul de mult cu toate celelalte. Despre sunet am un singur cuvant de spus: Sfinx… sunteti baieti mari si umblati pe la concerte, stiti ce am vrut sa zic.
Galerie foto Suie Paparude:
Pauza dintre concertul Suie si concertul Ian Brown: publicul s-a triplat, Arenele Romane s-au umplut la refuz cu oameni. Romani, polonezi, parca am auzit si putina franceza pe alocuri, dar importanta si de mentionat ar fi prezenta a doi tineri britanici [as spune Manchester dupa accent, dar ma pot insela…] in stanga carora am avut privilegiul de a ma afla, pana cand m-au oripilat si am plecat. Am trecut cu vederea degetul mijlociu pe care l-au aratat in repetate randuri celor de la Suie [ok, nici eu nu sunt mare fan, dar sa fim civilizati]. Dar nu am putut sa trec cu vederea faptul ca au urinat intr-un pahar gol de bere pe care l-au aruncat apoi dupa gard in fata scenei. Cat de mult poti sa tii la locul pe care l-ai ocupat in fata? Nu cred ca, daca ar sti ce au facut, Ian Brown ar fi spus: Da, dom’le! Un fan adevarat! Sunt mandru ca stau in mirosul de urina al fanilor care nu s-au dus la toaleta ca sa isi pastreze locul la concertul meu! Serios?
23.30!! Ian Brown. Percutie: 10, Instrumentele din laptop: 8,5, Voce: 4,5, Miscare scenica: -5, Butaforie:1, Fani: 10 [minus britanicii din randul 1]. Va las pe voi sa faceti media. Dupa primele doua piese ale fostului frontman de la Stone Roses am parasit masa compacta de oameni si am urcat in tribune unde am dat peste o mireasa furata si peste mancarea de la Shift [delicioasa]. De la inaltime parca suna mai bine concertul. Mai ales ca dupa a treia sau a patra piesa, artistul s-a enervat si si-a tras de urechi armata de sunetisti pe care i-a adus din Londra cu el.
Am citit pe net ca este supranumit King Monkey. Daca as vrea sa ucid cu sange rece aceasta recenzie mi-as spune parerea sincera. Ma voi limita la a declara ca sunt de acord cu aceasta porecla. Este chiar exhaustiva. Finalul concertului Ian Brown, care s-a petrecut pe la 00.30-01.00 a fost unul promitator, mai ales ca ultimele doua piese au fost cantate cu Unkle, artistul care urma sa salveze seara de Control in aer liber.
Galerie foto Ian Brown:
Concertul Unkle a fost… in sfarsit… asa cum trebuia sa fie intreaga seara. Mereu ma intrebam de ce te-ai duce la concertul unui DJ? Ce poate el sa faca, cu exceptia unor variatiuni pe aceeasi tema de zduf-zduf de sa te faca sa dai bani pe un concert. Poate sa faca urmatoarele: atmosfera, muzica buna chiar daca e de zduf-zduf si niste proiectii senzationale. Poate nu a avut laserele lui Tiesto, dar spectacolul a fost unul reusit.
Nu stiu altii ce au facut, au dansat probabil, dar eu una m-am uitat ca la film pe scena. Nu am putut sa il suprind in mai mult de o fotografie cum butona spre deliciul miilor de oameni de la Arene, dar as fi vrut sa am fotografii cu tot ce s-a perindat pe panza din spatele lui. Da, Unkle ne-a placut. Muzica electronica foarte buna.
Toate ca toate, sambata am invatat ca si DJ-ii pot sa faca spectacol, Ian Brown nu este pe lista mea de favorites, Suie Paparude au nevoie de ceva nou, britanicii sunt prost crescuti, daca esti imbracata in rochie de mireasa nu platesti bilet, sambata noaptea la ora 3 este coada la Mec in romana, iar cand cineva este supranumit King Monkey asteapta-te sa vezi niste similitudini.
Si acum sa incepem sa mergem la niste concerte.
Galerie foto UNKLE Sounds:
Text si foto: Olivia Vereha
Tagged in: control day out, fotografii, ian brown, poze, recenzie, review, suie paparude, unkle sounds
