Trupa asutraliana PVT (ex Pivot) deschide joi, pe 5 mai, Alt. Ctrl. Fest, in clubul Control din Bucuresti. De la concertele locale din Australia de acum cativa ani, PVT a ajuns o trupa internationala, cu numeroase turnee in America de Nord si Europa. Au deschis concertele Arctic Monkeys si Sigur Ros si au lansat doua albume la Warp Records, una dintre cele mai experimentale case de discuri britanice. Cel mai nou album PVT, “Church With No Magic”, ii aduce acum si in Romania, motiv pentru care am le-am pus cateva intrebari fratilor Richard si Laurence Pike.

Ati inceput sa cantati in 1999. Cum arata scena muzicala din Sydney in acel moment si cum v-ati integrat voi? Existau multe trupe experimentale sau erati priviti ca un grup neobisnuit si ciudat?

Richard Pike: Pivot abia daca se putea numi trupa pe vremea aceea. Nu in sensul in care o cunoastem acum. Eram un grup de tipi care faceau jamming pe muzica krautrock. Incercam sa gasim ceva nemaiauzit pana atunci. Dupa jamm-uri, luam materialul si il editam de mama focului, il transformam in melodii, mai scriam parti si faceam aranjamente. Asa s-a petrecut prima noastra lansare locala. Am avut nevoie de 3 sau 4 ani ca sa lansam primul material, pentru ca eu inca invatam cum sa produc si cum sa mixez pe un Mac beige G3 vechi. Era foarte incet. In principiu, am invatat singur productie in timp ce am facut primul nostru material. In ceea ce priveste muzica neobisnuita din Sydney de atunci, cred ca pot sa spun cu siguranta ca nimeni nu facea ceea ce faceam noi si era greu sa ne gasim locul pe o anume scena. Am avut gig-uri in cluburi rock, la petreceri dance si in localuri de jazz. Nu conta!

Ce v-a astras catre muzica experimentala? Asta ati vrut sa cantati de la inceput sau ati descoperit in timp care este sunetul perfect pentru PVT?

Laurence Pike: Nu stiu daca e un “sound” specific care ne-a atras si ne-a facut sa infiintam trupa asta. Cred ca sound-ul nostru este intr-o continua dezvoltare, ceea ce ne intereseaza mai mult decat sa fim “experimentali”. Si simt ca albumul “Church With No Magic” ne-a apropiat mai mult decat oricand de ceea ce ne dorim, iar asta face ca viitorul sa fie si mai interesant pentru noi. Avem background-uri muzicale variate, iar cand acestea se intalnesc, rezltatul este unic.

Albumul “Oh Soundtrack My Heart” a insemnat punctul de cotitura pentru voi. Ce puteti sa-mi spuneti despre primul vostru album si cum s-au schimbat lucrurile pentru voi dupa lansarea lui?

Richard Pike: Cred ca a fost primul nostru pas catre restul lumii. Inainte nu avusesem turnee peste ocean cu Pivot si nu lansasem nimic international. Asadar, da, a fost mare lucru, mai ales daca tinem cont ca Australia este foarte departe. Asta ne-am dorit dintotdeauna, iar pana la urma am lasat totul deoparte si ne-am desfasurat intreaga viata in jurul acestui album. Pentru unii e probabil greu sa faca asta, dar noi stiam ca ne dorim foarte mult. Lumea este un loc mare pe care sa il incercam si sa il cucerim. Nu poti sa ai doar un concert intr-un orasel in weekend si sa crezi ca asa vei deveni mare. Trebuie sa iesi!

Dupa lansarea primului album ati fost plecati foarte mult in turnee. A influentat asta cu ceva urmatorul material, “Church With No Magic”? Programul mai aglomerat a influentat cu ceva procesul de productie sau creatie al urmatorului album?

L.P.: Da, turneele au fost mare parte din viata noastra in ultimii trei ani si ne-au influentat cu siguranta felul in care facem muzica. Pe langa faptul ca am devenit o trupa mai buna, pentru ca am cantat foarte mult, cred ca ne-a influentat si in alte feluri, chiar si prin faptul ca am fost departe de casa si de cei dragi, plecati in lume, am ajuns in locuri diferite, precum Norvegia sau Romania, la distanta de cateva zile. E o sabie cu doua taisuri, mai ales pentru ca nu mi se pare ca turneele sunt un spatiu creativ, in cele mai multe cazuri in timpul turneelor e vorba despre performance si supravieturie.

Programul nostru din ultimii ani a insemnat si timp pentru compus si inregistrari, pe care a trebuit sa le facem in ritm galopant. O sa ne rezervam restul acestui an doar pentru compozitie si inregistrari, ceea ce va fi o noutate pentru noi si va insemna un lux. De-abia astept!

Pe “Church With No Magic” ati inclus mai multe voci decat pe albumul precedent. Cum ati ajuns la aceasta varianta de sunet, mai putin instrumentala?

RP: A fost natural. Intotdeauna am cantat si la voce, am invatat sa cant cu un fost cantaret de opera pe vremea cand abia terminasem liceul. Am incercat si am explorat ceva nou si mi-a facut placere. Am mai facut voce pentru alte proiecte mici, chiar si pentru cateva reclame tv, dar asta e prima data cand am cantat pe un album intreg. A fost foarte interesant pentru mine, pentru ca faceam ceva nou pentru Pivot. In multe feluri, de data asta ni s-a parut si mai experimental. A fost un nou teritoriu pentru noi toti. Am ajuns sa folosim mai multa voce si dupa ce am cantat mult live, cu multe sample-uri de voce. Cam asa s-a intamplat. Pur si simplu, am incercat.

La un moment dat v-ati mutat in Londra. Mai locuiti acolo? A fost mai usor sa va promovati trupa din Londra?

RP: Eu locuiesc in Londra, in timp ce restul sunt inca in Sydney. Mai stau in Sydney cam 3 luni pe an, cand trebuie sa lucram la ceva acolo. Si imi place foarte mult ca pot locui in ambele locuri. Londra e foarte importanta pentru media si pentru promovare. Casa noastra de discuri e in Londra, iar daca avem baza aici, calatoriile in Europa sunt mai simple. Aici cunoastem si oameni pe care ar fi mai greu sa ii intalnim in Australia. Aici sunt mai multi oameni interesati de diversitate, iar diversitatea este un lucru care nu se potriveste cu gusturile australianului mediu. Carnea si 2 legume sunt de ajuns pentru majoritatea. Dar, desigur, sunt o multime de lucruri frumoase la Sydney pe care Londra nu le are. Clima, spre exemplu!

Pentru ca sunteti o trupa experimentala, cautati mereu sunete noi. Credeti ca mai e loc pentru noutate si inovatie in muzica actuala? E mai simplu sau mai greu decat in momentul in care ati infiintat trupa?

L.P: Nu ma gandesc la noi ca la o trupa experimentala, pentru ca termenul asta pare oarecum irelevant in zilele noastre, mai ales de cand internetul difuzeaza masiv toate genurile si metodele de a face muzica. Daca ma intrebi ce e nou in muzica, nu pot sa iti spun. Acum e o perioada ciudata pentru a fi muzician, din mai multe motive. Noi doar facem ceea ce facem si incercam sa satisfacem dorinta de a ne provoca pe noi insine si instinctul nostru colectiv.

Experimentati cu sunete. Ati incercat vreodata sa experimentati si cu instrumente noi sau neobisnuite? Ati cantat sau ati vrea sa cantati la un instrument neobisnuit?

RP: Ca sa fiu sincer, nu prea. A fost un raspuns dezamagitor? Ne plac instrumentele electronice, oricum, si inregistrarea lor, iar asta inseamna o paleta foarte larga de sunete. Cat despre instrumente ciudate, trebuie doar sa le gasim si sa le facem pe computere si audio. Ne place sa exploram partea audio, sa ne folosim urechile pentru a experimenta cu sunete, mai degraba decat sa cantam la un instrument neobisnuit. Eu cant la clape, chitara, bass si voce – traditionale. Banuiesc ca partea ciudata ar fi ca avem pe scena niste electronice la care canta Dave, egale ca valoare cu instrumentele live.

Unde va simtiti mai bine, in studio, cand improvizati, sau pe scena, in concerte?

R.P: Sunt doua lucruri foarte, foarte diferite, iar fiecare iti da un sentiment de implinire pe care celalalt nu ti-l poate da. Cand avem un turneu lung, vrem sa ne intoarcem in studio si vice versa.

Este prima voastra vizita in Europa de Est? La ce va asteptati de la concertul din Romania si ce ati pregatit publicului?

L.P.: Am mai cantat in Plonia, Republica Ceha si Rusia, dar aceasta va fi prima noastra vizita in Romania. Cred ca suntem cu totii intrigati si entuziasmati si habar nu avem la ce sa ne asteptam. Suntem in turneu de sase saptamani, asa ca muzical suntem pregatiti, dar cred ca trebuie sa facem niste cautari pe internet ca sa aflam mai multe despre Bucuresti, inainte de a ajunge. Am vrea sa incercam niste mancaruri si bauturi locale, facem asta in fiecare oras in care mergem. Spuneti-ne daca vreti sa ne recomandati ceva.

Interviu: Raluca Tamas

Tagged in: australia, church with no magic, control, interviu, laurence pike, pivot, pvt, richard pike