de Doru Ionescu

De la menestrelul – simbol al folk-ului, Dan Andrei Aldea (autorul unui adevarat imn – Om bun – dar si al Cintecului bufonului, o melodie la fel de reluata astazi, provenind din ilustratia muzicala a piesei de teatru A douasprezecea noapte, pusa in scena de regizorul Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra, in anii ‘70) si pana la anualul Festival de Arta Medievala de la Sighisoara, am dat de numeroase concepte artistice legate de spiritul medieval, unele mai putin cunoscute.

Phoenix in turneu

“Sunt cel mai frumos din orasul acesta…” recita Motu Pittis, odinioara, un poem de-al lui Radu Stanca – Corydon – iar peste timp, in ianuarie 1996, cativa rockeri muzicieni, formatia TALITHA QUMI din Cluj, impreuna cu tanarul actor Sorin Misiriantu (fan declarat al Florianului) puneau in scena un poem rock: Dac-as fi rege ilustra muzical poeziile aceluiasi poet (si dramaturg), disparut prea devreme dintre noi. Intervievat in emisiune, Serban Foarta a dezvaluit efortul acestuia de revenire la poezia tip balada romantica, in anii ’60, inclusiv in contextul Cercului Literar de la Sibiu, dupa ce lumea se cam saturase de experimente si suprarealism… Grupul clujean a reusit, chiar, sa lanseze oficial un album discografic – Despre cuvinte – incercand reabilitarea muzicii medievale vechi. Un rock progresiv care n-ar fi displacut, spuneau intervievatii emisiunii (cativa rockeri dintre cei acuzati in fiecare an ca deturneaza adevaratul mobil al festivalului sighisorean…), auditoriului de altadata…

Opera rock Cantafabule, cea mai cunoscuta incercare muzicala a legendarului grup PHOENIX, se inscrie in acelasi siaj medieval, ne-au confirmat atat Serban Foarta (care alaturi de celalalt textier – Andrei Ujica – a fondat practic conceptul dublu-albumului) cat si Andrei Oisteanu. Primul apelase la o practica veche, aceea de a descoperi caractere omenesti prin animale mitologice, cercetand asiduu literatura veche si folosind chiar franceza veche pentru cantarea Lycorn-ului… Interesant de consemnat ca asa a si debutat editorial, in volum, cu acele “Texte pentru Phoenix” (1976, editura Litera). Dupa cum Oisteanu avea sa dezvolte, in emisiunile radiofonice Clubul curiosilor, impreuna cu Pittis, conceptul fiecarui animal simbolic; in 1980, la cererea editurii Dacia, textele au aparut in volumul “Zoosofia”, din nou un debut!

Tot la Timisoara, in primii ani ’80, grupul PRO MUSICA mai facea un pas in istoria… muzicii, punand in scena opera rock Introducere intr-un concert baroc. Povestea iterata de spectacol (interzis inca de la premiera) sincretiza in fapt o intreaga mitologie valorificata de literatura baroca. Muzicienii condusi de Ilie Stepan aliniau rock-ul la cultura secolului, punand in discutie conotatia de divertisment majoritar acceptata si oferindu-i in schimb un adevarat mobil educational. Prin plurivalenta genurilor muzicale incluse, spectacolul parafraza personajele Renasterii. Subconstient, poate, Stepan se afla sub influenta lui Eduard Pamfil, mentorul sau: poet, pictor, psihiatru, muzician, un ultim renascentist roman in secolul XX. In ultimii sapte ani, proiectul de studio “Stepan Project” a continuat fuziunea muzicala la noile standarde tehnice, dar si ideatice…

Revenind la influenta grupului bucurestean SFINX, in Constanta a existat un grup rock – KOGAION (coincidenta? cu titlul uneia dintre piesele albumului capodopera Zalmoxe). Poemul electro-progresiv Castelul insemna ratiunea de existenta a trupei, care a reusit sa editeze oficial, in 1998, mai multe piese – fragment. O introducere in dorita punere in scena: un show interactiv, in care muzicienii intentionau sa reflecte impactul social al unei lucrari artistice in genere, studiind drama conflictului dintre societate si artist – reprezentat in libret de un bufon, asadar un personaj medieval, ca si o parte din influenta muzicii. Viitorii spectatori va fi trebuit sa se transforme, la randul lor, in personaje, in castelani pentru bufonul – artist, cel care le-a fost dat sa le trezeasca potentele inca nefructificate, feeling-ul artistic.

Talitha Qumi

Alti rockeri, alta distractie! Grupul de muzica veche NOMEN EST OMEN exista, cu intreruperi, din 1995, de la Sighisoara. Pe atunci, TALITHA QUMI se insoteau cu Mihai Plamadeala, tanar muzician din aceeasi tagma progresiva, fondatorul acestei noi formatii, din nou un concept. Activitatea sa a cunoscut mai multe varfuri, intre care inregistrarea profesionala, la Iasi, cu componenti ai corpului Operei (atunci si membri ai grupului) a unui album, inca neaparut oficial, dar si concerte la New York si la Washington, precum si un turneu in tarile scandinave, cu un proiect multinational de revigorare a vechilor muzici… A urmat « Witchcraze 1484», oficial dar underground total…

Vechiul folkist Dan Oprina, unul dintre participantii la prima editie a Festivalului de Arta Medievala, in 1992, socotea ca Sighisoara, poate singurul oras – cetate locuit din Europa, este ca un vechi Stradivarius, ale carui coarde trebuie sa rasune din nou. “Evul Mediu nu s-a sfarsit inca!” (Umberto Eco)

Tagged in: dan andrei aldea, doru ionescu, editorial, ilie stepan, mihai plamadeala, nomen est omen, phoenix, pro musica, sfinx, talitha qumi, tvrockfolkjazz