Trei zile la Sighisoara trec repede cand in fiecare seara asculti blues. Asadar, a treia seara si cea care, in ultimii ani, a fost si cea mai asteptata si cea mai spectaculoasa, a venit fara sa ne dam seama. Afisul ultimei seri ii cuprindea pe belgienii Steven, Roland si Tony si pe Murali Coryell, chitarist de blues ce activeaza pe scena din New York si  fiul unui cunoscut chitarist jazz, Larry Coryell.

Steven De Bruyn

Organizatorii au pregatit insa si un moment surpriza, inainte de recitalurile deja anuntate: lansarea discului “HandMade Blues”, semnat de Raul Kusak si Vali “Sir Blues” Racila si produs de Nicu Alifantis, prezent si el la festival pentru a-i introduce in scena pe cei doi artisti. Duo-ul a sustinut un scurt concert de jumatate de ora cu piesele de pe discul lansat, printre care “How Can a Poor Man Stand Such Times” si “Is That A Monkey You Got?”. Traditionalul la intalnire cu modernul, cu Vali Racila la chitara si voce si Raul Kusak la pian si cu piese din repertoriul international de blues.  Publicul i-a aplaudat si le-a cerut autografe, ambii artisti fiind obisnuiti ai festivalului sighisorean. Vali Racila este prezent in fiecare an si, chiar daca nu a fost mereu pe scena festivalului, a fost sufletul jam session-urilor din crama hotelului Sighisoara, in timo ce pe Raul Kusak l-am vazut si anul trecut alaturi de Liviu Pop, si la jam session-urile de la editiile anterioare.

Galerie foto Raul Kusak & Vali Racila:

Dupa lansarea duo-ului Kusak-Racila a venit momentul unui trio belgian: Steven, Roland si Tony. Pentru ca veneau din Belgia, unde nici nu mi-am imaginat ca se canta blues, si pentru ca erau numai trei (chitara, tobe si voce/muzicuta) nu ma asteptam la mare lucru. Mare greseala din partea mea, pentru ca belgienii au fost, pentru mine, cel mai bun act al editiei din 2011! Blues alternativ, blues-ul viitorului, free blues, blues improvizat, oricum i-as spune, Steven, Roland si Tony au fost giuvaierul festivalului. Cu un stil unic si cu o prezenta scenica extrem de placuta si vesela, comici, liberi, jucausi si bucurosi sa vada cum publicul le ofera un feedback pozitiv si raspunde cu entuziasm la muzica lor.

Steven De Bruyn (voce, muzicuta, omnichord) si Roland Van Campenhout (chitara) canta de 18 ani impreuna in diverse proiecte, in timp ce bateristul, Tony Gyselinck, canta in trupe de jazz, fiind descris de colegii sai drept unul dintre cei mai buni bateristi de jazz din Belgia. Steven si Tony mai au un proiect muzical de big beat/jazz / roots music, The Rhythm Junks, din repertoriul caruia au ales sa cante cateva piese si la Sighisoara: “Best Kept Secret” – o piesa lunga, ritmata, pe care cei trei au improvizat foarte mult si s-au jucat cu instrumentele si  “Join the Bus” – o meldoie cu influente reggae.

Celelalte piese din setlist se regasesc pe albumul “Fortune Cookie”, lansat de Steven, Roland si Tony in toamna anului 2010: “Allumeuse Bayan” – o piesa cu valente orientale, “She Knows How” –  o melodie ciudata, aproape psihedelica,  “Boots & Bitches” sau “Reinvent Yourself” – cu un refren foarte cathcy. Pe langa compozitiile originale, belgienii au cantat si o preluare dupa Nina Simone, adaptata insa in stilul lor unic.

Roland Van Campenhout, un fel de Vali Racila al Belgiei, dupa cum l-a prezentat Berti Barbera, a cantat povesti  despre puscarii si evadari, Steven De Bruyn a schimbat muzicuta cu omnichordul, lasand publicul cu gura cascata, iar Tony Gyselinck a cantat concomitent la tobe acustice si electronice. O nebunie de muzica, o minunatie de concert! Dupa concert, albumele celor trei s-au dat imediat, multa lume ramanand doar cu dorinta de a lua acasa discul “Fortune Cookies”.  Se pare ca nici Steven, Roland si Tony nu se asteptau sa fie primiti atat de bine si sa aiba atat priza la public si nu au venit pregatiti cu prea multe discuri. Eu am prins insa unul, si de doua zile il ascult non-stop!

Galerie foto Steven, Roland si Tony:

Ultimul act din festival a fost Murali Coryell, insotit de Liviu Pop si Lenny Bradford, care cu o zi inainte cantasera alaturi de Diane Blue si Roberto Morbioli. Murali vine dintr-o familie de muzicieni ai a fost inconjurat de muzica toata viata, lucru despre care a povestit pe scena. Muzica lui Murali Coryell este linistitoare, melodioasa si accesibila unor ascultatori cu gusturi variate. Cateva balade, mult blues modern si momente de solo-uri la chitara. In a doua jumatate a concertului insa, atmosfera s-a schimbat,  o data cu aparitia duo-ului Roberto Morbioli si Diane Blue, care li s-au alaturat celor trei muzicieni. De aici incolo totul a fost mult mai spectaculos si mai frmuos, iar publicul festivalului a primit in sfarsit ceea ce isi dorea, un final apoteotic de festival.

Galerie foto Murali Coryell:

Personal, dupa Festivalul de Blues de la Sighisoara am adaugat printre preferatii mei doua trupe: pe Davina and the Vagabonds si, pe locul 1, detasat, Steven, Roland si Tony. Intregul festival ramane o experienta frumoasa, iar mare parte din acest sentiment se datoreaza si publicului, care la Sighisoara este parca cel mai educat si mai darnic public de la noi.

Text: Raluca Tamas; Foto: Alex Dascalu

Tagged in: cronica, fotografii, galerie foto, handmade blues, lansare, liviu pop, Murali Coryell, poze, raul kusak, recenzie, review, Roland & Tony, Roland Van Campenhout, sighisoara blues festival, Steven, Steven De Bruyn, Tony Gyselinck, vali racila