La doi ani de la debutul discografic cu “Adolessons”, The Amsterdams lanseaza cel de-al doilea album, “Electromagnetica”, pe 31 martie in clubul Kulturhaus din Bucuresti. Intre cele doua album s-au petrecut multe cu trupa: muzica lor a evoluat catre un nou sound, au cantat in deschiderea Wolf Parade si din 5 amsterdamsi au ramas patru. Ne-am intalnit cu Andrei Hategan, Andrei Ungureanu, Augustin Nicolae si Ovidiu Bejan intr-o seara, cu o saptamana inainte de lansarea “Electromagnetica”, si am aflat mai multe despre noul disc si despre ce s-a petrecut cu trupa in ultimii doi ani.

Lansati al doilea album, “Electromagnetica”. Cum descrieti acest album in comparatie cu primul, “Adolessons”? Difera stilistic?

Andrei Hategan: Da, difera. Piesele sunt putin mai elaborate, in sensul ca, daca inainte multe piese ieseau dintr-un jam la sala si in 10 minute deja aveam scheletul unei piese, acum ne gandim de mai multe ori inainte,  hai sa nu o lasam asa, hai sa ne mai gandim, sa vedem ce punem in studio peste ea. Nu e primul nivel de compozitie, e putin mai gandit. Mai refaceam o strofa, un refren, sunt piese care au stat trei luni fara sa se intample nimic cu ele si la care reveneam dupa trei luni sa mai facem ceva. Asta in primul rand. Ca stil, albumul asta are mai multe elemente electronice, dar nu te gandi ca este electro. Stilul mi se pare ca s-a mai asezat cumva, asculti piesele, suna poate diferti intre ele, dar suna a noi, sunt elemente comune in toate piesele.

Andrei Ungureanu: Este stilul inconfundabil The Amsterdams!

Augustin: Stilistic, piesele sunt mai diferite intre ele decat erau pe primul album, dar am ajuns la concluzia ca orice am canta acum, felul in care suna trupa leaga prin sound piesele. Le cantam intr-o anumita maniera.

Mi-ati spus ca sunt mai multe elemente electro pe noile piese. Cum ati inceput sa introduceti elementele astea? Ati inceput voi sa ascultati alta muzica?

Ovidiu: In primul rand am facut rost de mai multe instrumente electronice, in prima faza.

Andrei U.: A fost foarte lina trecerea. Nu ne-am propus sa facem asta, a venit natural. In primul rand ne-am luat o clapa, de-acolo a venit totul. Apoi o toba electronica, si cum mai venea cate un instrument mai apareau idei noi si piese noi.

Augustin: Noi exploram destul de mult. Si s-a intamplat sa exploram si pe partea asta electro, probabil si pentru ca e cu ceva mai mult catch. Noi am explorat si partea acustica, am sustinut concerte acustice, iar playlist-ul il putem face aproape in intregime acustic. Dar partea asta electro e clar ca se potriveste mai bine in concerte si, atunci, am mai luat o clapa, un drum machine, iar incet- incet, instrumentele astea s-au inserat pe toate piesele de pe noul album.

Andrei H: Dar asta nu inseamna ca e electro ca stil, e mai mult ca nuanta, sunt niste elemente care ni s-au parut ca suna bine si care inlocuiau mai bine, spre exemplu, un sound de tobe mai banal. Daca exista atatea sunete pe care le poti obtine din atatea instrumente, de ce sa nu profitam de asta?

Am observat ca in ultimul an, daca nu mai demult, ati inceput sa va schimbati locurile la instrumentele in concerte. Cum ati ajuns la conceptul asta de live?

Augustin:  Asta e un joc care la inceput s-a petrecut la sala.

Andrei H: Nu e o mare scenografie, e doar o necesitate. Daca unul dintre noi facea ceva la tobe, nu mai vorbea cu tobarul si ii spunea ce sa faca, ramanea la instrumentul respectiv. Initial, daca unul dintre noi facea o bucata de piesa, i-o dadea proprietarului de instrument sa o cante. E chitara ta, chiar daca eu am compus-o, canta tu pentru ca tu esti chitarist. Acum am spus ca, poate, e mai natural sa cante cel care si compune. Asa am ajuns sa ne rotim, iar la inceput chiar ne enerva, ne-am dat seama ca e greu, trebuie sa modificam microfoanele. Dar am vazut apoi ca oamenilor chiar li s-a parut interesanta ideea asta!

Ovidiu: Lucrul asta chiar ofera o mai mare libertate creativa. Stim ca fiecare poate sa faca ceva la ce instrument vrea el. La partea de performance pe scena este un pic mai greu, in momentul in care ne mutam trebuie tot timpul sa repetam, sa calculam…

Augustin: E ca atunci cand te dai in tiribomba si ametesti putin. Ne-am invartit atat de mult la instrumente  in tiribomba asta incat unii nu s-au mai urcat in tiribomba. Din 5 am ramas 4.

V-ati luat drum machine, v-ati luat instrumente noi, dar ati renuntat la tobe. Cum si de ce ati renuntat la baterist?

Augustin: Ironic este ca Vlad, fostul baterist, a adus primul drum-machine in trupa. Lui ii placea treaba asta, a luat si un sampler…

Andrei H: Ne-am despartit de Vlad in iarna si pe viitor cred ca o sa ramanem in patru. Acum o  luna eram putin indecisi daca sa mai luam un baterist sau nu, pentru ca sunt unele piese pe care nu lemai putem canta fara tobe decat daca le modificam, dar probabil o sa facem o alta varianta de piese pentru live.

Pe album ati lucrat cu Electric Brother. Cum ati ajuns sa colaborati cu el si cu ce alti oameni ati mai lucrat?

Andrei H.: Tot datorita lui Vlad am ajuns la Electric Brother, care a produs tot albumul. Ne-a si mixat unele piese, a si cantat pe unele piese si o sa cante si la lansare. Ne-a mai mixat o piesa si bateristul de la Wolf Parade, Arlene Thompson.   Tot de la Wolf Parade, trupa care acum nu mai canta, Dan Boeckner, chitaristul, canta pe o piesa de-a noastra, “This Burial Ground’s For Two”. Piesele au fost trase in studioul lui Gigi Catrina, Next Dog Studio, si la Robin (n.r.  de la Robin and the Backstabbers) am tras multe piese, printre care si “Island of Love”, care e preferata mea.

Augustin: Iar albumul este masterizat tot de un om din familia Wolf Parade – Arcade Fire, din staff-ul asta canadian, domnul Harris Newman.

Cum ati inceput sa lucrati cu oamenii din Canada? I-ati cunoscut banuiesc atunci cand ati cantat in deschiderea Wolf Parade, in turneul lor european?

Andrei H: Totul s-a legat. Am aflat ca Arlene e si omul care a mixat albumele Wolf Parade si, cum noua ne placeau albumele am vrut sa colaboram cu el pe partea de mixaj. El nu prea avea timp atunci, pentru ca era in turneu cu trupa, dar ne-a mixat o piesa si ne-a recomandat pe cineva pentru master. Intre timp l-am prins si pe Dan Boeckner, cand a venit in Romania cu Handsome Furs, si am tras cu el la chitara o piesa, in studioul Vita de Vie.

Vad ca ati inregistrat albumul in foarte multe locuri.

Augustin: In general ne grabim foarte tare sa inregistram, pentru ca, din cauza ca ne place sa exploram, schimbam multe stiluri si vrem sa tragem piesele atunci cand am simtit ca  ele trebuie lansate, nu dupa doi ani, pentru ca e posibil sa ni se para perimate noua sau altora. Dar nu avem cum sa intram in studio asa usor, oricand.

Andrei H.: Chiar ma gandeam deja la urmatorul EP pe care vrem sa il lansam, care e si mai diferit de primul si de al doilea. Un fel de Pink Floyd la o scara mult mai mica. Evolueaza cumva ceea ce vrem sa facem. Tot timpul o sa avem alt sound, nu stiu de ce.

Cum  a fost pentru voi experienta turneului alaturi de Wolf Parade?

Andrei U.: Tin minte ca atunci cand am aflat prima data de trupa asta cantam la sala, iar daca cineva mi-ar fi spus in momentul acela ca o sa ajung sa cant in deschiderea lor mi s-ar fi parut fantastic! Eram fani, iar cand s-au lansat erau foarte mari, erau simbolul indie-ului canadian si au avut unul dintre cele mai bune albume ale anului 2005 sau 2006.

Augustin: In masina, in drum spre repetitii, ascultam Wolf Parade si ne-am gandit cum ar fi sa cantam in deschiderea lor. Dar era asa, ca si cum am fi spus “cum ar fi sa mergem pe Luna”. Apoi, peste un an si ceva ni s-a oferit ocazia. La primul concert, la Budapesta, am fost foarte emotionat.

Andrei H.: La Budapesta am cantat pe un vapor imens, cam ca Silver Church. Am avut sansa sa cantam in niste cluburi beton, in care sigur nu am fi ajuns prea curand.

Ovidiu: Ei canta foarte bine live si Dan chiar a cantat cu noi o piesa, “Academy of Broken Hearts”, a urcat pe scena cu chitara alaturi de noi si a cantat.

Acum la ce trupa ati vrea sa cantati in deschidere?

Andrei H.: Arcade Fire!

Andrei U.: Eu as vrea sa cant cu Beach House. Cred ca sunt obsedat de Beach House, imi plac foarte mult! Nu stiu daca ne-am potrivi ca stil, cu Wolf Parade chiar ne potriveam, Beach House e alt stil, dar as vrea sa cant cu ei.

“Electromagnetica” este numele fabricii unde repetati voi. Cum v-a venit ideea asta de nume, ati avut si alte idei?

Andrei U.: A fost un nume care se potrivea, are rezonanta , suna bine in orice limba si iti ramane in minte. Am avut mai multe variante de nume, dar pe celelalte nici nu le mai tin minte.

Augustin: Nu a fost niciun nume care sa aiba greutate si sa il contrabalanseze pe asta. Am mai avut discutii, la fabrica, unde mergem sa producem muzica. Fabrica aia produce multe chestii electronice si, iata, a produs si un album.

Cat de des mergeti la Electromagnetica? Banuiesc ca sunteti legati afectiv de locul in care repetati…

Augustin: In anii astia nu cred ca am avut o pauza mai mare de o luna in care sa nu mergem acolo.

Andrei H.: De cinci ani mergem la greu acolo, de trei ori pe saptamana minim.

Iar coperta ce reprezinta? Nu pare a avea legatura cu numele albmului.

Andrei H.: Mie mi-e teama sa spun ca mesajul meu este X si este pentru Y.

Ovidiu: Gasca de pe coperta e un fel de mascota a noastra. Avem si la sala o gasca in miniatura si se uita la noi in timp ce cantam.

Andrei U.: Pasarea de pe coperta e importanta si o sa fie si la lansarea albumului!

Pentru ca am ajuns la lansarea albumului, ce ati pregatit pentru concert?

Andrei H.: La lansarea din Kulturhaus o sa avem doi invitati care o sa cante cu noi doua piese, vom avea o trupa in deschidere si inca un proiect. Oricum, oamenii carora le place muzica noastra ar trebui sa cumpere albumul, pentru ca atunci cand ai un lucru fizic, automat esti mai atasat de el si are mai multa importanta pentru tine.

Interviu si foto: Raluca Tamas

Tagged in: album, andrei hategan, Andrei Ungureanu, Augustin Nicolae, bucuresti, concert, electromagnetica, interviu, lansare, ovidiu bejan, silver church, the amsterdams