Cand au lansat videoclipul “A Father’s Son”, in toamna anului trecut, nu m-am asteptat sa ii vad atat de curand in concert in Romania. Pe 11 martie insa, britanicii iLiKETRAiNS s-au prezentat in fata publicului roman, in clubul Control din Bucuresti, in concertul organizat de Control si OneDay.

In deschidere am ascultat o trupa din Romania, diferita muzical de ceea ce aveau sa ne cante iLiKETRAiNS. Traum au urcat pe scena in jurul orei 22.00 si, pentru cateva zeci de minute, ne-au purtat prin repertoriul mai vechi si mai nou al formatiei, de la “Reasons”, “Never Alone”, “Jocul”, “Copycat” si “I Could Be”, piese incluse pe EP-ul “The Debut After They Disbanded”, pana la “Uglier Than Patti Smith”, o piesa mai noua, pe care publicul o stia deja de la radio, si “Caucasian”, no 1 in topul meu personal Traum.

Desi initial trupa Traum nu a fost gandita ca trupa de live-uri, cei trei membrii ai formatiei – Mihai Andrei (voce, bas), Gigi Catrina (chitara, backing vocals) si Dedi Grigoriu (tobe) se descurca foarte bine live. E drept ca au avut parte si de un public prietenos si receptiv, dar experienta de scena a membrilor trupei se vede (pe Mihai Andrei l-am mai vazut cantand cu Dekadens, iar pe Gigi Catrina l-am vazut alaturi de Hotel Fetish, Pixels si Scout Astray). Cantarea din Control a fost ca o joaca, membrii trupei au vorbit degajat cu publicul, au glumit intre ei si cu audienta, au fost naturali si placuti.

Galerie foto Traum in Control:

Dupa o portie de garage punk, clubul s-a mai aglomerat si, la scurt timp, pe scena au intrat britanicii iLiKETRAiNS, imbracati in sacouri negre, eleganti si nonsalanti. Desi trupa este formata din patru membrii (David Martin – voce si chitara, Alistair Bowis – bass, Simon Fogal – tobe si Guy Bannister – chitara, clape, backing vocals ) , la concertul din Control au adus inca un chitarist, iar curand urma sa vedem ca la iLiKETRAiNS abunda chitarele, riff-urile si efectele de chitara. Au inceput cu “Sirens”, de pe ultimul lor album, “He Who Saw The Deep”, si au continuat cu piese mai noi si mai vechi – “Voice of Reason”, “Hope Is Not Enough”, “A Father’s Son”, “We Saw the Deep”, “These Feet of Clay”, “Sea of Regrets”.

Vocea lui David Martin, joasa, rece si calma, ne-a spus povesti melancolice despre umanitate, despre sperante si esecuri, in timp ce chitarele si basul evoluau treptat, pe fiecare piesa, catre o apoteotica , simfonie de coarde si efecte. Aproape toate piesele se sfarseau intr-o nebunie a chitarelor, in care erau acaparati cu totul muzicienii de pe scena si care facea deliciul publicului. Un public care a apreciat fiecare piesa si care a izbucnit in aplauzein special cand a auzit primele acorduri din “A Father’s Son”.

Solistul, David Martin, s-a adresat publicului de cateva ori, a multumit in limba romana si, la finalul concertului, a cerut cateva recomandari din public cu privire la ceea ce ar trebui sa vada in Bucuresti, singura recomandare primita de public fiind “The Mono Jacks!!!”, care urmau sa cante a doua zi tot in Control.

Dupa “Sea of Regrets”, britanicii au salutat publicul si au iesit de pe scena, in timp ce in boxe inca se auzeau efectele si distorsurile chitarelor lor. Dar publicul nu i-a lasat sa plece asa de usor si, dupa aplauze insistente si lungi, trupa din Leeds a revenit pe scena pentru inca doua piese si pentru un ultim val de nebunie sonora  care a acoperit spectatorii din Control.

Galerie foto iLiKETRAiNS in Control:

Text si foto: Raluca Tamas

Tagged in: bucuresti, club control, concert, cronica, fotografii, galerie foto, i like trains, iliketrains, oneday, post rock, poze, recenzie, review, traum