de Doru Ionescu
Nu se poate vorbi de influentele – in primul rand nefaste – ale politicii culturale a regimului comunist in muzica tanara din Romania anilor ‘60 – ‘70 fara a marca anul 1971, cel al intoarcerii lui Ceausescu dintr-un turneu asiatic… Afirmatia are, totusi, titlu de generalitate.
Phoenix in 1972
Anii ‘60 au avut, de pilda, voga lor etno, neimpusa de nimeni! Primele doua piese inregistrate la Radio Timisoara de “Phoenix” au fost, la mijlocul acelui deceniu, Bun ii vinul ghiurghiuliu si Padure, padure, instrumentale. Era prima perioada a timisorenilor, de acompaniatori… Cornel Fugaru si “Sincron” au avut o duzina si mai bine de preluari din folclor: Haulita de la Gorj, Ana Lugojana, Ciobanasul, Alunelul, Ciuleandra, Valeleu, Ducea rufele la rau…
La randul lor, “Sideral” au avut hiturile Mandrulita din Banat si La rachita rosioara, “Venus” – Mandrulita, mandra banateana, “Savoy” – Ciobanasul (melodie care a dat tonul polarizarii unei intregi cariere, cu toate excesele ei), “Coral” – Doina si asa mai departe. Intorcandu-ne la “Phoenix”, iata si un fapt ciudat: cand Covaci si Kappl au inceput sa prelucreze celebrele teme de folclor, marea opozitie a venit din interior; solutia avea sa fie salvatoare pentru chiar existenta trupei, pe atunci cvasiinterzisa!
Nici preluarile din lirica marilor clasici romani nu au fost impuse. Lasand la o parte textele sintetizate din folclorul oral ale unor Alecsandri ori Toparceanu (osatura pe care s-a sprijinit Victor Carcu si urmasii sai de la “Phoenix”), Eminescu a inspirat numeroase balade rock, ca si piese ritmate, de altfel. Repertoriul “Sideral” are doua astfel de varfuri in Lacul (melodie interpretata alaturi de Cornel Gurita si “Cometele” pe coloana sonora a filmului Ultima noapte a copilariei, regizat de Savel Stiopul) si Somnoroase pasarele, “Sincron” s-au inscris si ei cu Si daca respectiv Somnoroase pasarele, “Savoy” cu La steaua, “Romanticii” din prima perioada (cu Doru Tufis la voce si chitara) cu O, ramai si Craiasa din povesti (slagar care nu a iertat nici unul din topurile anului 1973), Toni Ghera si “Olimpic ‘64” cu De ce nu-mi vii, poem adaptat pe o superba melodie si de iesenii “Rosu si Negru”… Cat despre “Mondial”, povestea-i la fel de palpitanta, pentru ca slagarele lor pop-rock au uimit o tara intreaga, chiar daca melomanii nu realizau ca toate textele lor ii aveau autori pe marii clasici ai literaturii romane: Eminescu, Minulescu, Toparceanu, Goga, St. O. Iosif…
Rosu si Negru
Si pentru ca am ajuns la aceasta formatie, care in 1998 s-a reunit cu ocazia unui festival-concurs – “Iubire, bibelou de portelan”, in memoriam Gabriel Dragan – menit sa lanseze o noua generatie de rockeri-muzicieni, sa constatam impreuna perenitatea unor nume ale rock-ului romanesc: cu pretul plecarii unor mari muzicieni, ori a tranzitului lor prin formatie (stricand astfel alte componente de succes), “Sfinx” au supravietuit pana astazi gratie managerului – muzician Misu Cernea, care a impus de multe ori o comercializare a stilului, precum si a concertelor (spre Vest, fireste).
“Semnal M” reprezinta o a doua generatie etno de mare succes in muzica noastra tanara, ramasa de doi ani fara legendarul Iuliu Merca. “Metropol” au reusit doritul come-back abia in 1996, la Oradea, in memoria lui Bela Raduly. Conservatoristii de la “Modern Grup” / “Dixie” nu au putut continua, ca si Cornel Fugaru de la “Sincron”, decat abordand muzica usoara, in calitate de compozitori. Cativa alti muzicieni rock si-au sprijinit urmasii in breasla ca redactori si producatori radio-TV.
Cei multi emigrati au ramas in show-business, fiecare dupa puteri sau dupa oferte, eventual pastrand vechea pasiune ca un hobby la care se intorc de fiecare data cu parca acelasi aplomb, cu aceleasi orgolii (odinioara, prin muzica ajunsesera cei mai buni…). Ici – colo, isi mai incearca puterile, fara a mai crede in reusita. Anul viitor, “Phoenix” – bunaoara – planuiesc (prin Nicu Covaci in primul rand, fireste) o intalnire motivata de cele patru decenii care se vor implini de la infiintare. Voi incerca si eu, ca multi altii, sa-i ajut dupa puteri; sa nu omitem faptul ca nu mai exista prea multe trupe in lume cu 40 de ani de spate! Toata lumea e constienta ca muzica aceea nu se mai poate intoarce in alte vremuri…
Dar un club specializat in asa ceva, in Bucuresti, si-ar gasi cu siguranta clientii, numerosi… Macar o data pe saptamana, un repertoriu de “cover”-uri ar putea fi interpretat live de tineri instrumentisti si solisti, alesi – de ce nu? – dintre membrii noilor formatii in voga. Acestia, la randul lor, vor putea impune cu usurinta, ca tot se poarta remixurile, astfel de piese in repertoriile propriilor trupe. Asa vom avea certitudinea ca tot acest tezaur al compozitiilor anilor ’60 – ’70 se va transmite si va ramane. Natural, nu impus!
Pe de alta parte, toate acele superbe poeme rock si lucrari conceptuale, de anvergura, ar putea fi scrise de compozitorii lor pentru o formatie de muzicieni profesionisti, angajata de un teatru muzical dupa modelul care functioneaza atat de bine in Occident. Ideal, vad aceasta institutie la Constanta, cu stagiune in perioada estivala: seriile de turisti (implicit de posibili amatori de concerte) se schimba practic zilnic., deci vanzarea biletelor ar fi asigurata 100%. Cine continua ideea?
Tagged in: cometele, doru ionescu, editorial, mondial, olimpic 64, phoenix, romanticii, rosu si negru, semnal m, sfinx, sideral, tvrockfolkjazz
