Pe 1 noiembrie, la invitatia Design Yourself si Opera Nationala Bucuresti (organizatorii Stagiunii de Arta) Alexandrina Hristov si-a prezentat ultimele picturi, expozitia “Mes Enfants”, si a cantat in mijlocul fanilor.

O doamna cu palarie urca treptele la bratul sotului. Un grup de liceeni, imbracati hippie stau pe jos in fata Operei. Doua studente cara cu greu o camera de filmat dupa ele pe aleea din fata incercand din timp in timp sa surprinda cate un cadru de ansamblu.

Uite si la cel mic! Nu poate nici sa urce singur treptele. Un tip singur, cu un rucsac mare in spate, fumeaza inainte sa intre in cladire. Un grup de studente galagioase trec de-a valma printre grupurile restranse din fata si navalesc inauntru. “Excuse me, is this where the concert will take place?”

Toate culorile, nationalitatile, varstele…cateva sute (un record pentru o seara de luni): de la 3 la 60 de ani, femei si barbati deopotriva, studenti, profesori, contabili poate, fotografi, sau barmani, sau medici cu o pasiune comuna: muzica si pictura Alexandrinei.

Organizarea? Jos palaria! Cateva domnisoare la camasa, fusta neagra si toc cui s-au dat peste cap pentru ca totul sa mearga snur. Si asa a fost. Fara inghesuiala la intrare, un vin rosu in ton cu eleganta foaierului ONB, spatiu suficient pentru toata lumea si toate la timp, conform orarului. Dupa un tur complet al foaierului [si dupa o imbulzeala tipic romaneasca la paharele de vin] lumea s-a asezat pe trepte, pe scaunele rasfirate prin foaier sau pur si simplu pe jos si au asteptat sa inceapa concertul.

La ora 20.00, Alexandrina s-a strecurat printre oameni, nevazuta, asa cum o face mereu si a aparut langa microfon. Pentru cateva clipe s-a resimtit din nou acea stare care face atat de speciale toate concertele sale: linistea admirativa, parca teama de a nu pierde nimic din ce ar putea spune.

Desi Alexandrina urma sa fie acompaniata de formatie, lucrurile s-au schimbat in ultimul moment, iar cantecele au fost interpretate alaturi de chitaristul Gheorghe Emanuel. In timpul pieselor, pe treptele care duceau spre etaj, pe culoarele intunecate ale operei, pe dupa statuile din foaier, grupuri mici de oameni sau doar cate doi indragostiti ascultau in liniste cuvant dupa cuvant.

Cu toate ca intregul concert nu a durat mai mult de o ora, publicul s-a bucurat din plin de melodiile lor preferate printre care s-au numarat: “Noi doi”, piesa cu care a deschis si de aceasta data concertul, “Un, deux, trois”, “Printre flori”, “Fata merge pe jos”, nelipsita “La russe”(Muhi na Kuhni) care s-a putut citi pe buzele publicului, desi poate nici 10% nu ghicesc ce ascund cuvintele rusesti, “Au sud”, “Avionul de aur”, iar finalul a fost marcat de “Cantec de leagan”.

Surpriza pentru public a venit pe la jumatatea concertului, imediat dupa deja celebra “Printre flori”: Alexandrina, alaturi de invitatul sau, au interpretat într-o combinatie spectaculoasa de pian si chitara “Om de lut”, piesa care nu se regaseste in mod normal in playlistul concertelor sale.

Parerea fanilor, furata de la ei prin procedeul clasic de tras cu urechea in timp ce ne plimbam printre ei, a fost soptita cam asa: “Ce frumoasa e…”, “Daca ar canta si “Nimic nu e ca tine…”” “Nu as mai pleca de aici. Sa mai cante inca o mie de ani…”, “She’s got an incredible voice. She is simply amazing”, “Ce bine suna acompaniata de chitara”.

Spre final, oboseala si-a spus cuvantul, s-au mai incurcat din strofe, s-au mai uitat un vers, dar publicul a intampinat toate aceste evenimente cu aplauze. Alexandrina s-a declarat usurata ca in sfarsit a expus tablourile din ciclul “Mes Enfants”, iar publicul a ras cu pofta dupa cuvintele sale: “Am muncit mult. Toata vara, toamna. Am lucrat zi si noapte la copii.”

A fost un concert “oficial”, usor atipic ei, mai putin intim si cald decat ultimele doua evenimente din Green Hours si Carturesti de pilda, unde Alexandrina si publicul sau s-au simtit ca o mana de prieteni adunati in jurul unui pahar de vin vechi.

Nu stim ce s-a mai intamplat, Alexandrina ne-a invitat pe toti la after party-ul din Control, unde s-a incheiat cel de-al patrulea eveniment din cadrul Stagiunii de Arta, dar am fugit repede spre casa sa vedem inregistrarile postate de fanii care au filmat in numar mare la Opera.

Text si foto: Olivia Vereha

Tagged in: alexandrina hristov, concert, cronica, expozitie, mes enfants, opera nationala bucuresti, recenzie, review