Interviu Doll and the Kicks: “Ne plac anii ’80!”

Posted by on November 9th, 2010
Stored in Interviuri

Share this post with Digg

Britanicii Doll and the Kicks au sustinut un concert de nota 10 in Control, la inceput de noiembrie, un concert in care au castigat cu siguranta multi fani in Romania. Inaintea concertului am stat de vorba cu Doll (Hannah), Matt, Chris si Olivier, iar cei patru s-au dovedit a fi foarte vorbareti. Am aflat cum au fost inceputurile trupei si cantarile din primii ani, din orasul Brighton, cum au ajuns sa cante in deschiderea concertelor Morrissey, cum a fost primul lor concert mare din cadrul festivalului de la Glastonbury si cum au ajuns sa cante un cover dupa Ke$ha. Amanunte, mai jos!

Doll And the Kicks foto Alex Dascalu

Sunteti pentru prima data in Romania, cum va simtiti aici?

Doll: E foarte distractiv! Mi-a placut foarte mult arhitectura voastra, cladirile de aici arata foarte diferit. Si ne plac cainii vagabonzi de aici. Desi stiu ca voua nu va plac!

Matt: Cred ca in unele orase ar fi minunat sa fie caini pe strada, probabil ca ar face o treaba mult mai buna decat politia!

Asta inseamna ca niciun caine nu v-a latrat pana acum pe strazile din Bucuresti…

Doll: Da, probabil ca daca am fi fost fugariti de vreunul nu ne-ar mai fi placut atat de mult.

Ce ati vizitat in Bucuresti?

Doll: Am dat o tura prin Centrul Vechi si prin niste piete, iar aseara am fost intr-un bar, de fapt in cateva baruri.

Chris: E frumos, imi place orasul vostru! E prima oara cand venim aici si e o experienta frumoasa.

Spuneti-mi mai multe despre trupa voastra. V-ati intalnit acum cinci ani, cum s-a intamplat?

Doll:  Da, aproximativ acum cinci ani. Cu totii locuiam in Brighton pe vremea aceea.

Olivier: Obisnuiam sa dansam prin cluburi, de obicei pe o trupa care ne placea.

Matt: In Brighton aveam prieteni comuni si cu totii cantam in alte trupe. Am desfiintat acele trupe pentru a forma Doll And The Kicks, pentru ca atunci ni s-a parut o idee buna.

Tu esti Doll si ei sunt The Kicks, de ce numele acestea?

Olivier: Noi nu aratam bine in fuste, asa ca ea e Doll.

Doll: Cand cantam singura, ma numeam Doll, iar cand am intrat intr-o formatie, evident, nu puteam sa ramanem numai Doll. Si asa am devenit Doll and the Kicks.

Matt: Nu se ascunde nimic adanc sau special in numele trupei.

Cum au fost primii vostri ani ca trupa, in Brighton?

Doll: In Marea Britanie, cand infiintezi o formatie, trebuie sa canti in tot timpul pe gratis, in cluburi sau in sali jalnice,  si intotdeauna trebuie sa muncesti foarte mult. Am avut foarte multe gig-uri in Brighton la inceput, ceea ce e bine pentru ca am avut ocazia sa exersam si sa ne cunoastem intre noi, ca formatie, si sa ne imbunatatim in permanenta. Cu cat devii mai bun, cu atat ai mai des ocazia sa canti in cluburi mai bune, iar la un moment dat incepi sa fii si platit pentru ce faci.

Matt: Brighton e un oras frumos! Are o multime de trupe si o multime de muzicieni care vor sa devina de succes, din pacate insa exista foarte putin public.  Din cauza asta, exista mereu o lupta intre trupe pentru a atrage un public cat mai mare. Iar apoi iti dai seama ca trebuie sa ajungi sa canti in Londra, pentru ca oamenii sa te observe si sa devii popular.

Care a fost pentru voi momentul in care ati iesit de pe scena din Brighton si ati ajuns la Londra?

Matt: Cred ca dupa ce am fost alesi sa cantam la festivalul de la Glastonbury, acum 3 ani. A fost un moment de cotitura pentru formatie, a fost momentul in care am vazut ca lururile incep sa se miste pentru noi.

Si cum a fost experienta de la Glastonbury?

Matt: Foarte distractiva! E unul dintre festivalurile cele mai faimoase din lume, iar noi am fost alesi sa cantam acolo de catre BBC.

Doll: A fost probabil una dintre cele mai noroioase si mai ude editii a festivalului. Vremea nu a fost buna, dar nu ne-a interesat!

Matt: Am cantat pe una dintre scenele mici si a trebuit sa dormim intr-un cort, afara, in frig, cu tot echipamentul nostru. Noi am cantat duminica, iar festivalul incepuse de joi. Toata lumea era deja obosita si terminata. Dar cand a venit ziua de duminica am facut o treaba foarte buna!

Ati cantat in deschiderea concertelor Morrissey. Cum v-a ales, unde v-a vazut prima oara?

Doll: Morrissey era prieten bun cu fostul nostru manager.  Ea i-a vorbit despre noi de cateva ori, iar el ne-a cautat pe internet, ne-a ascultat si ne-a placut. Asa a decis sa vina la unul dintre concertele noastre. Noi nu stiam ca o sa vina si cantam intr-un club foarte mic, poate cu o capacitate de 100 de oameni. Ne-a ascultat tot concertul si la sfarsit a venit la noi si ne-a spus cat de bine s-a simtit. A doua oara cand a venit la un concert de-al nostru i-a adus cu el pe prietenii sai, pe agentul sau, o parte din trupa si din managementul sau. Atunci ne-au propus sa cantam in deschiderea concertelor sale.

Unul dintre voi era fan Morrissey deja, cum a fost experienta concertelor din turneul Morrissey pentru voi?

Matt: Eu eram mare fan Morrissey! A fost bizar, suprarealist… Atunci cand turneul s-a terminat, eu si Hannah am iesit de cateva ori la bere cu el in Londra, iar atunci mi s-a parut pe de-o parte ciudat sa stam cu el, si pe de alta parte natural. Ciudat! Iar turneul a fost lung si a necesitat multa munca.

Pe pagina de MySpace aveti un cover dupa Ke$ha. De ce ati ales sa faceti un cover dupa o piesa de-a ei?

Doll: Cand eram in Los Angeles o companie de televiziune ne-a propus sa inregistram cateva piese acustice si au vrut sa cantam doua piese proprii si un cover dupa o piesa foarte cunoscuta. Iar noi am ales Ke$ha.

Si v-a placut piesa ei, originalul cantat de Ke$ha?

Matt: Prima oara cand am auzit-o, am urat-o!

Doll: Mie mi-a placut piesa originala, mi se pare o piesa pop foarte buna.

Matt: Dupa ce am ascultat-o de mai multe ori, mi s-a parut si mie ca exista o piesa buna undeva acolo si ca putem scoate un cover frumos.

Ce muzica ascultati? Care e decada muzicala preferata pentru voi?

Matt: Tocmai am auzit aici o piesa a celor de la Cocteau Twins, care sunt una dintre trupele mele preferate. Chiar m-am mirat ca am auzit-o aici! Iar ca decada, ne plac anii ’80!

Doll: Cu siguranta anii ’80!

Chris: Cu totii suntem cadem de acord pentru anii ’80!

Si ce va place la anii ’80?

Doll: Totul! Hainele, muzica, parul, totul e genial!

Matt: Si piesele erau mai bune pe atunci. Muzica pop era mai buna.

Cum lucrati cand compuneti o piesa?

Doll: Nu incercam sa compunem intr-un anumit fel. Stim ce ne place noua sa ascultam  si speram ca stim si ce place altor oameni, asadar incercam sa facem piese pe care sa le ascultam noi cu placere.

Chris: Compunem toti patru, asa ca influentele sunt mai multe.

Va si certati cand lucrati la o piesa?

Chris: Un pic, uneori, dar asta e bine, rezultatele sunt mai bune asa.

Matt: Nu ne-am asociat niciodata cu o anumita scena, nici in Brighton, nici in Marea Britanie in general. Am facut piese asa cum vrem noi sa le auzim.

Sunteti o trupa independenta. V-ati gandit vreodata sau ati vrea sa semnati cu o casa de discuri mare?

Doll: Cred ca e foarte greu in momentul asta sa obtii un deal bun cu o casa de discuri mare, pentru ca acum industria muzicala se confrunta cu multe probleme financiare. Nu am semna niciodata cu o casa de discuri mare daca nu ne-ar oferi un contract bun. Iar sansele sa ni se propuna un contract avantajos sunt foarte mici, sunt aproape zero. Asta nu inseamna insa ca nu am vrea, la un moment dat, sa ne asociem cu o casa de discuri.

Matt: Ideal este sa lucram cu multe companii independente din tari diferite. Asa cum este, de exemplu, Unkle Jeb, compania Ioanei, prin care am ajuns sa cantam in Romania. Ar fi perfect daca am putea lucra asa cu cineva in fiecare tara.

Ati alatorit pana acum in foarte multe tari. Este vreun loc in care nu v-ati imaginat niciodata ca veti ajunge, dar ati ajuns?

Doll and the Kicks: Rusia!

Chris: Cred ca niciunul dintre noi nu se gandea ca o sa ajungem sa cantam in Rusia. A fost un moment mare pentru noi. Si in America, in special Los Angeles.

In America ati cantat si la festivalul South by Southwest…

Matt: Da, a fost foarte tare! Daca aveti vreodata sansa sa ajungeti acolo, mergeti. Sunt atat de multe trupe si e atat e multa muzica!

Doll: Iar Austin (n.r. orasul in care se tine festivalul) e un oras minunat, vibrant, prietenos si pasionant!

Cum e publicul american?

Chris: E foarte entuziast, mai ales dupa concert, cand vin sa iti vorbeasca, iti spun direct ce gandesc si sunt foarte entuziasmati.

Interviu: Raluca Tamas; Foto: Alex Dascalu

Tagged in: , , , , , ,

Leave a Reply

Twitter