I-am vazut pe Tiptil prima data la Hand2Hand Music & Arts Maraton, in clubul Piranha. Canta un amestec de funk si jazz si sunt o trupa foarte interesanta si foarte colorata, atat muzical, cat si vizual. Tiptil este formata din trei muzicieni cu experienta pe scena muzicala – Cretu (chitara), Laurentiu (tobe) si Bujor (bas) facand parte din trupa acid jazz Baba Novac, un proiect care s-a nascut  in 1999. Pe ultimii doi, Laurentiu si Bujor, publicul ii cunoaste in prezent si din trupa Butterflies in My Stomach. Baietilor li s-au alaturat doua soliste, Iulia si Raluca, iar povestea trupei poate fi aflata mai jos, din interviul pe care trupa l-a acordat in Piranha, dupa concert.

Iulia (voce) si Bujor (bas) la Hand2Hand Music & Arts Maraton

De ce vi se spune Tiptil?

Bujor:  Cretu avea ideea asta de mai multi ani. Ne-am adunat la bere, iar eu am povestit despre ideea lui Cretu de a-si face un proiect de metal care sa se cheme Tiptil. Fetelor le-a placut foarte mult numele si le-am spus sa il convinga pe el sa dam numele asta trupei. Cretu a gasit si numele initial al trupei, si numele fostei trupe din care am facut parte, Baba Novac. Are si el un talent, gaseste nume de trupe!

Fetele au mai cantat si in alte proiecte?

Raluca: Eu am mai fost si intr-un ansamblu folcloric, iar in Bucuresti am mai cantat intr-o trupa ca backing vocals.

Tiptil trebuia sa fie numele unei trupe de metal. Cum ati ajuns sa cantati funk-jazz?

Cretu:  Vroiam sa fac un amestec de metal cu teme de jazz, o nebunie.

Bujor: Iar noi nu am putut sa cantam la nivelul lui si am venit cu imput-ul nostru. Piesele sunt realizate colectiv, vine fiecare cu o idee, iar aceste idei se concretizeaza in piese.

Iulia: Imaginati-va o zi in care fiecare dintre noi merge la serviciu,  la sfarsitul zilei stim ca avem intalnire cu trupa, adica repetitie, ne intalnim la sala si cantam Nimic. Se leaga lucrurile si iese o idee de piesa. Apoi lucram pe acea idee, lasam inspiratia sa isi spuna cuvantul. Se porneste de la improvizatie, de la un jam-session. Fiecare vine cu starea cu care a plecat de la serviciu, asta insemnand ca job-ul nostru de zi este un factor important care a influentat stilul formatiei. Toate distors-urile, toate urletele si toate soaptele s-au intalnit in muzica noastra si a iesit o trupa de funk.

Cretu (chitara) si Raluca (voce) la Hand2Hand Music & Arts Marathon

Sunteti o trupa noua, cand ati inceput sa cantati?

Iulia:  Avem noua luni, am inceput sa lucram la proiectul Tiptil in septembrie 2009.

Bujor: Iar pana acum am cantat prin diverse cluburi din Bucuresti, locuri care se preteaza la muzica underground.

Asculatorii Butterflies in My Stomach au devenit si ascultatorii trupei Tiptil?

Bujor:  Pai avem prieteni care vin la toate concertele noastre (rade). Nu stiu daca este acelasi public si nici nu ne dorim neaparat acelasi public. Dar, cum 40 % din formatia Tiptil face parte si din Butterflies in My Stomach, cumva au lucruri in comun. Astazi am primit un compliment de la Calin Grigoriu, care mi-a spus ca, in timp ce eram pe scena la Hand2Hand, a crezut ca toba si chitara bas sunt facute din sample si ca abia apoi a vazut ca sunt live. Ce frumos!

Iulia

Cum le-ati ales pe Raluca si Iulia ca soliste?

Bujor: Pai, daca noi umblam prin bodegi, tot in bodegi le-am gasit si pe ele (rade). De fapt am gasit-o mai intai pe Raluca, cautand pe altcineva. Ne-am dus in Iron City, intr-o seara in care se intampla Marea Imprieteneala Muzicala, unde vin toti nebunii si canta acolo, unii mai bine, unii mai rau. La o betie am ochit-o pe o cetateana care canta foarte bine, si ne-am dus acolo sa o gasim pe acea cetateana, dar am gasit-o pe Raluca. Am cantat o piesa pe scena cu ea, a fost un haos total, ne-a placut si am chemat-o la sala sa repetam. Apoi  Raluca a adus-o pe prietena ei Iulia, care noua ne-a placut de la inceput, desi ea nu ne-a placut pe noi (rade).

Intre Baba Novac si Tiptil au mai existat si alte proiecte?

Cretu:  Am incercat sa mai fac un proiect, dar mi-a furat cineva chitara de la sala de repetitii si m-am lasat de cantat. Acum construiesc chitare si alte instrumente. La Maratonul Hand2Hand am cantat cu o chitara facuta de mine, iar Bujor a cantat cu un contrabas construit de mine, pentru ca avea altul imens pe care il cara dupa el si am spus ca e bine sa ii fac eu un contrabas electric mai mic.

Bujor: Exista si un banc cu contrabas-ul: diferenta dintre sicriu si contrabas este ca la contrabas mortul sta afara.

Cum va pregatiti pentru un concert?

Bujor: In primul rand bem niste beri! Dar sunt mai multe faze. Pentru acest eveniment, ne-am pregatit putin si psihologic, am repetat si niste texte si niste idei pe care sa le spunem pe scena, dar am gasit o oarecare amorteala in public.

Cat de mult conteaza pentru voi atmosfera din public in timpul unui concert?

Bujor: Conteaza foarte mult, pentru ca nu suntem AC/DC, la care oricum atmosfera e misto! Dar stau si ma intreb, daca pe AC/DC i-ai pune sa cante in fata unor oameni care stau in fund si se uita, ar putea canta? E greu pentru ca suntem la inceput, iar oamenii au si ei intrebarile si dubiile lor. Iar cand la concert  vezi un om care sta in fata ta si mananca pizza sau vorbeste cu altcineva, te intrebi daca ii place sau nu.

Cretu: Si cred ca e normal sa iti pui intrebari referitoare la tine atunci cand esti pe scena. E firesc sa te intrebi daca transmiti ceea ce trebuie oamenilor. O eventuala suficienta nu ajuta. Cred ca publicul de la noi are si o oarecare timiditate.

Care dintre concertele voastre de pana acum a fost cel mai placut pentru voi?

Laurentiu:  Probabil cel din Art Jazz, pentru ca locul este mult mai intim, esti mult mai aproape de public, e un loc mic care se umple usor, iar un loc plin iti da alt vibe.

Care este diferenta intre inceputurile trupei Butterflies in My Stomach sau Baba Novac si incepututrile trupei Tiptil?

Bujor: Diferentele sunt majore si  se leaga mai mult de partea de PR si promovare. Inceputurile trupei Tiptil vin intr-o perioada favorabila mai ales datorita internetului. Baba Novac a existat intr-o perioada in care aproape nimeni nu folosea internetul, de aceea in 6 luni stie mai multa lume de Tiptil decat a stiut in 3 ani de Baba Novac. E vorba de notorietate, nu neaparat de succes. Baba Novac nu a prins deloc internetul. Butterflies in My Stomach a prins o perioada in care folosirea in masa a internetului abia incepuse. Nu exista Facebook, nu exista MySpace, erau doar mass-uri pe Messenger. Butterflies a crescut pe carca trupei si a muzicienilor care canta in formatie, iar acum beneficiaza de avantajul Facebook-ului sau MySpace. Am avut la un moment dat un concert cu BIMS intr-un club necunoscut pentru noi, iar atunci a fost si primul meu contact cu Facebook-ul. Am dat un anunt acolo si s-a umplut.

Ce muzica ascultati, ce va influenteaza ca muzicieni?

Bujor: Ascultam foarte multe lucruri si e firesc sa facem asta, pentru ca asa invatam sa cantam. Ne place muzica, si atunci ascultam. Uneori ascultam bucati de muzica, Lurentiu asculta ceva doar pentru ca ii place tobarul unei trupe, iar eu ascult unele formatii doar pentru ca imi place basistul lor. Ascultam muzica altfel decat oamenii care nu se ocupa cu muzica, ascultam in interes de serviciu.

Interviu si foto: Raluca Tamas

Tagged in: baba novac, bujor stoicovici, butterflies in my stomach, fotografii, funk, hand2hand music and arts marathon, interviu, jazz, piranha, poze, Tiptil