Trupa suedeza Covenant a concertat pentru prima oara in Romania joi, pe 8 aprilie, in clubul Control din Bucuresti. Lumea multa, in ton cu genul muzical ce urma sa fie punctul de atractie al serii, s-a strans in club in asteptarea suedezilor care, inca de la inceputul anilor ’90, se joaca abil cu electropop-ul, futurepop-ul si synthpop-ul.

Inaintea capului de afis insa, atmosfera a fost incalzita de un artist autohton, pe care mai rar avem ocazia sa il vedem pe scena. Dar atunci cand se intampla ai un sentiment de victorie. Uite, si la noi lumea face muzica buna! Brazda lui Novac a deschis seara, cu un set de piese care au trecut gradual prin mai multe stari, de la liniste pana la energie vesela. Victor Popescu, sau mai bine spus Brazda lui Novac, nu a fost singur pe scena. Spre final i s-a alaturat, in aplauzele publicului, Silent Strike, cei doi nefiind la primul performance de acest gen. Chiar si cei de la Covenant, aflati undeva in spatele scenei, au parut sa aprecieze prestatia artistica a conationalului nostru. Dupa aproape o ora, Brazda lui Novac si-a luat “La revedere” cu un zambet subtil.

Galerie foto Brazda lui Novac:

Publicul a simtit ca se apropie momentul asteptat si s-a ingramadit in fata scenei, asteptandu-i pe pionerii futurepop-ului, care dupa o perioada de asteptare, au intrat pe rand pe scena, inconjurati de mult fum si de putine lumini. Fanii genului au ovationat fericiti la inceputul piesei, in timp ce partea de audienta care nu stia la ce sa se astepte urmarea curioasa ce avea sa se intample.

Atractia serii a fost, cum era de asteptat, solistul  Eskil Simonsson. Foarte serios in timpul pieselor, concentrat asupra a ceea canta, Simonsson se schimba complet in pauza dintre piese. A multumit fericit celor din sala pentru felul in care au fost primiti si a zambit cu sinceritate de fiecare data cand s-a adresat publicului. A dansat si s-a plimbat pe toata scena, facand ture incontinuu, din spatele claparului Joakim Montelius pana in fata scenei, aproape atingandu-i pe spectatorii din primul rand. A parut de cateva ori ca se simte ca intr-o seara de club, dansand in strobo-urile care iluminau scena.

Foarte serios a fost si Montelius, cu exceptia celor catorva momente in care a apucat brusc microfonul si s-a plasat in mijlocul scenei pentru cateva secunde, pentru a rosti cateva versuri. Si nu trebuie uitat Daniel Myer, care s-a alaturat trupei in 2007, dupa plecarea lui Clas Nachmanson si care, desi a fost asezat cuminte mai in spate, a avut mult farmec, mai ales atunci cand in sarcina sa a stat percutia.

Din setlist nu au lipsit, bineinteles, piesele pe care publicul dorea sa le auda, precum “We Stand Alone” si “Bullet”. Covenant au venit insa si cu cateva piese noi, ceea ce era de asteptat, pentru ca anul acesta lanseaza un nou album de studio, “Modern Ruin”.

Dupa mai bine de o ora si jumatate, trupa a parasit scena, dar a revenit la bis dupa ce sala a strigat la unison numele. Cel mai fericit de revenirea pe scena a parut Myer, care a fluturat din maini pentru cateva momente, parand sa spuna publicului ca iata, concertul continua. Iar bis-ul s-a transformat in mai multe piese, pentru ca nimeni nu se grabea sa plece acasa, nici trupa, nici publicul.

Galerie foto Covenant:

Text si foto: Raluca Tamas

Tagged in: brazda lui novac, bucuresti, control, covenant, cronica, Eskil Simonsson, fotografii, futurepop, galerie foto, poze, review, silent strike