In asteptarea celui mai mportant eveniment de muzica underground din vestul tarii, Reclaim! Underground Timisoara Festival, editia a 13-a, ce va avea loc pe 21 si 22 mai, Andrei Racolta din trupa Haos si-a amintit de prima editie a festivalului, petrecuta in 1997. Despre acele momente de inceput, despre evolutia si importanta festivalului in Timisoara, puteti citi in articolul scris de Andrei.

underground’97

Se vor implini 13 ani de atunci.

Stiu ca suna patetic, dar asa stau lucrurile. Privind in urma imi dau seama ca nu pot fixa foarte clar in timp ce anume s-a intamplat la fiecare editie, cine cand si unde a cantat, cine s-a implicat mai tare in organizare, cum a fost sunetul, cat a costat biletul, daca s-a vandut bere scumpa sau ieftina, etc.. Pare banal si intrat in cotidian si probabil tocmai de aceea nu prea mai conteaza astfel de detalii.

La prima editie (1997) am lipsit, tocmai eram plecat in prima si ultima bursa de studii din istoria mea de student ( si atunci era mare lucru sa pleci cu o bursa in strainatate; remember – viza, consulat, ambasada, permis de sedere, etc.). Eram la Napoli in timp ce aici se intampla neintamplatul, in timp ce aici se tinea prima editie a ceea ce urma sa fie Underground Timisoara Festival. Mi-am cumparat unica sticla de gin ramasa in supermercatul din cartier (pe prima din cele doua o bausem tot eu) si am sarbatorit mai mult sau mai putin singur evenimentul. Nu imi venea sa cred. In sfarsit orasul asta depasise stadiul de mici concerte tinute in tot felul de locuri mai mult sau mai putin potrivite ca „look” si anturaj, de repetitii cu public tinute la casa lui Daci sau te miri prin ce subsol cu vecini sclerozati si repede de politie chematori…
Cunosc atmosfera de la prima editie doar din relatari.

Pentru ca, primul lucru pe care l-am intrebat cand m-am intors acasa dupa mai bine de 5 luni a fost : CUM A FOST? A fost la „Lira” si a fost extraordinar! A fost acolo „toata lumea”! Dar pe astea le stiam deja din scrisori si de la telefon. Si evenimentul s-a facut simtit in tot orasul. „Sa vezi, punkisti cu creste pe strazi, geci de piele, bocanci, lanturi insigne… N-ai mai vazut atata „lume buna” la un loc prin Timisoara!” „Si au fost acolo cu totii: Daci, Horace, Guranii, Malone, tipii din Periam (Kor, Vali, Nita), Lori, Ratonu, multi… Doar tu lipseai!”
Si asta a fost doar inceputul.

Recunosc ca nu m-am implicat prea mult in organizare; am mai colaborat la un afis, am mai cazat niste oameni cand si cum. Bucuria mea mare a fost ca am participat la eveniment si de cele mai multe ori am si cantat. Punk. Si m-am bucurat ca nu s-a oprit totul dupa prima si a doua editie, chiar daca au trebuit schimbate locatiile care n-au fost de fiecare data foarte prietenoase… Dar cu siguranta au fost „underground”! Bani putini, pretentii putine din partea formatiilor participante (chiar daca veneau din strainatate) dar pretentii mari de la ele! Si foarte mult entuziasm.

Despre trupele care au cantat si genurile muzicale abordate de ei o sa va povesteasca prietenii mei. Underground Timisoara Festival nu s-a dorit un festival „punk”, desi deseori asa s-a creat impresia. Oricum, o conotatie puternica de punk s-a pastrat mai mult sau mai putin constant.

La un moment dat insa am constatat o „pleostire” a situatiei. Vechii O.S.U.T-isti au terminat facultatea, au venit altii noi care, fie nu erau prea in interiorul fenomenului, fie n-au mai reusit sa faca fata la situatie si am asistat la cateva editii cam triste, dupa gustul meu. Nu zic ca erau aceleasi formatii pe care le vedeam deja de multi ani, ci de acea atmosfera care nu mai exista, sau, cel putin, pe care eu nu am mai regasit-o… Iar publicul se apatizase si se rarise si el… In paralel a aparut „I.N.C.A.” (2002-2008), locul unde deja cu o regularitate mare se tineau toate concertele underground, cu formatii noi din Timisoara, Romania si, poate cel mai important, din intreaga strainatate! Datorita acestui festival si apoi prin concertele si festivalurile D.I.Y. sustinute la I.N.C.A. Timisoara se afla astazi pe harta locatiilor underground ale lumii!

Insa editia de anul trecut m-a dat pe spate! Desi publicul a fost infim ca numar (la un moment dat, la inceputul zilei 1 aveam senzatiile ca formatiile canta unele pentru celelalte) cu toti cei prezenti am fost socati de prestatiile absolut fulminante ale unor trupe despre care nu auzisem, bineinteles, nimic. Normal, doar erau in underground! Si asa mi-a revenit entuziasmul. La initiativa lui Tavi s-a numit Reclaim Underground Timisoara Festival si, din nou, nu era doar punk.

Dar, inapoi la inceputuri! Pe atunci concerte „independente” nu se prea tineau. Cateva la „Htonian”, apoi la PM6, la Periam, Pesac si Periam Port, in subsol la Arhitectura, mai cate unul la Casa Tineretului sau Casa Studentilor. Sala Lira deja ne cam inchidea portile in ciuda insistentelor unor oameni de bine, iar „I.N.C.A.” inca nu exista. Asa ca Festivalul Underground ramanea unicul eveniment major din intreg anul si, bineinteles, cel mai important! Deja lumea isi facea programarile in functie de data festivalului, isi scotea din cutiuta insignele si-si lustruia (sau,din contra) bocancii si apoi tenisii. Parea ca pana si Pastele se tinea in functie de asta. Cred ca si anul acesta se va intampla asa, din nou continand cuvantul „Reclaim!”. Chiar daca de data asta nu voi canta, imi voi lustrui bocancii in cinstea evenimentului si voi fi acolo. Cu insigne cu tot!

Andrei Racolta (formatia Haos)

Tagged in: andrei racolta, articol, haos, istoric, reclaim underground timisoara festival